Ce face
Un rând într-un Google Sheet e singura intrare. De acolo fluxul caută subiectul, generează structura, scrie articolul lung, îl convertește pentru platforma țintă, îl publică în Webflow, salvează o copie în Google Docs, generează și atașează imaginile, și scrie datele de performanță înapoi în foaie.
Cum e organizat
Canvasul e împărțit în grupuri etichetate, nu într-un lanț lung, pentru că un sistem de dimensiunea asta devine altfel imposibil de întreținut: preluare și validare din sheet, creare de articol, formatare pentru Webflow, formatare pentru Google Docs, analytics, și generare de imagini.
Fiecare grup poate fi oprit sau rerulat separat. Când un pas cade, știi care, fără să citești tot graful.
De ce e construit așa
Automatizările de conținut se rup de obicei la granițe: markdown care nu supraviețuiește trecerii într-un CMS, imagini care ajung după publicare, analytics pe care nu le leagă nimeni înapoi. Fiecare dintre astea a primit grupul ei aici, cu pasul ei de formatare, ca o schimbare într-una să nu strice în tăcere alta.
Proiectul e arătat ca flux, nu ca rezultat publicat, pentru că rezultatul aparține clientului.